Fir de liță
O votcă mare. În orașul tău,
și nu al lui. Te forțezi să mai aștepți
înainte de a merge
în celalalt bar,
acolo unde vă veți întâlni.
Muzică? Un quiz pe Radio 3
și cântece de-amor din
Azerbaijan. Poate fi mai ciudat
de-atât? Unde suntem, de fapt?
Cât de ușor poate
sinele să plutească
detașat de locul precis
unde începe șira spinării,
ca o harpă
pe un covor magic prin munți,
și apoi să fie adus înapoi la locul său
de ușa deschisă din ochii lui,
de limba lui acoperind-o pe a ta?
Subscribe to:
Posts (Atom)