Being in Love, by Chungmi Kim

Îndrăgosteală

Trezită din vis, mă ghemuiesc
şi mă răsucesc. Trandafirii de pe masă
zâmbesc şi cuvintele tale înfloresc.
Trandafirii de Valentine’s Day.

Ca într-un film
gânduri despre tine se desfăşoară
cu fiece moment.

Aud nedesluşit
cum iei cu lingura cereale,
jetul de apă de la duş,
zumzăitul maşinii de ras electrice
ca un cântec de greier.

Paşii tăi venind şi ieşind din dormitor.
Buzele tale atingându-mi uşor obrazul.
Şi sunetul uşii inchise.

În lumina ta
adorm la loc sub pătura caldă
fericită ca un copil.

Când mă trezesc
pe masa din bucătărie găsesc jumătate
de grepfruit tăiat şi feliat cu grijă.
Un astfel de gest drăgăstor e o piatră de hotar
pentru fericirea mea nou descoperită.

Original here

Fusewire, by Ruth Padel

Fir de liță

O votcă mare. În orașul tău,
și nu al lui. Te forțezi să mai aștepți
înainte de a merge

în celalalt bar,
acolo unde vă veți întâlni.
Muzică? Un quiz pe Radio 3

și cântece de-amor din
Azerbaijan. Poate fi mai ciudat
de-atât? Unde suntem, de fapt?

Cât de ușor poate
sinele să plutească
detașat de locul precis

unde începe șira spinării,
ca o harpă
pe un covor magic prin munți,

și apoi să fie adus înapoi la locul său
de ușa deschisă din ochii lui,
de limba lui acoperind-o pe a ta?

GHASSAN ZAQTAN: A picture of the House at Beit Jala

(translated from the Arabic by Fady Joudah)

Fotografie cu casa de la Beit Jala

Trebuie să se întoarcă să închidă acea fereastră,

nu e în întregime limpede

dacă trebuie să facă asta,

lucrurile nu mai sunt limpezi

de când i-a pierdut

şi se pare că undeva în el

un hău s-a deschis

 

Astupatul crăpăturilor l-a epuizat,

reparatul gardurilor,

ştersul geamurilor,

curăţatul pervazelor

şi privitul prafului ce pare, de când i-a pierdut,

să-i facă amintirile să-i joace feste.

De aici apare copilăria, ca-ntr-o scamatorie!

Inspectarea uşilor l-a epuizat complet,

lacătele ferestrelor

starea plantelor

şi ştersul prafului

ce nu a încetat să curgă

în camere, pe paturi, aşternuturi, ghivece

şi peste ramele tablourilor de pe pereţi

 

De când i-a pierdut stă pe la prietenii

care se împuţinează,

doarme în paturile lor

care se îngustează

iar praful îi roade amintirile de „acolo”

 

... trebuie să se întoarcă să închidă acea fereastră

fereastra de la etajul superior, pe care deseori o uită,

la capătul scărilor ce duc spre acoperiş

 

De când i-a pierdut

se plimbă fără rost

şi ziua e scurtă

şi nici scopurile nu mai sunt clare.

Original here.

Nadya Aisenberg: from Leaving Eden

1/ Ghosts

Strange. So many gone

and not a ghost to answer.

Green moss mounds over mind;

under the skin,

limestone, feldspar.

Summer, the time of anxious waiting:

we choked back our names,

stepped softly on cobbles.

Now at daybreak out of the leaf-strewn park,

the galloping statues of generals.

Fantome

Ciudat. Atâția dispăruți

și nici o fantomă la apel.

Mușuroaie verzi de licheni, peste gânduri,

sub piele,

calcar, minerale.

Vara, vremea așteptării încordate:

ne-am înghițit numele,

am pășit ușor pe pietriș.

Acum, în zorile parcului plin de frunze,

statui de generali în galop.

2/ Widow

The lived happily ever after,

the tales conclude.

After what, is what I’d like to know.

Ordeals of fire and flood,

departures, betrayals.

God unraveling our woolly bounting

in his sight

as if innocence were unforgivable.

Who will reconcile us

with the things of this world.

The terror is One by one.

as You go and I stay

At 2.00 or 3.00 am,

the black mare on my chest,

sweaty, unbudgeable,

bruising my breastbone

with her hooves.

I can’t manage widow,

the slow vertisignous fall we begin

the first day we love, become hostage.

I’ve been preparing for years.

Văduvă

Au trăit fericiți mulți ani după,

se trage concluzia în povești.

După ce, asta aș vrea să știu.

Chinuri de foc și ape,

plecări, trădări.

Dumnezeu destramându-ne țesăturile bogate,

sub ochii săi,

de parcă inocența ar fi ceva de neiertat.

Cine ne va împăca

cu tot ce e pe lumea asta.

Teama e de a fi Unul cu unul.

Tu să pleci și eu să rămân.

La 2 sau 3 dimineața,

o iapă uriașă mă apasă pe piept,

în sudori, de neclintit,

învinețindu-mi oasele pieptului

cu copitele.

Văduvă – ceva cu care nu mă descurc.

Căderea vertiginoasă pe care o începem,

din prima zi când iubim, devenim ostatici.

Mă pregătesc de ani buni.