Jill Bialosky: The End of Love

Sfârșitul iubirii

Era în bucătarie,
în liniștea albastra, impenetrabila și rece
după care tânjise și și-a amintit
călătoria mâinii lui calde
pe pielea ei, idea de familie
pe care el o întruchipase, puterea
iubirii lui pentru ea încă neatinsă,
precum un oraș subpământean
care nu a reușit să prospere pe de-a-ntregul.
Și-a amintit ziua în care s-au întâlnit,
pe când erau tineri și altfel,
și a cercetat acel moment,
așa cum făcea cu orice, până când
toate ce-ar fi dacă și ce s-ar întâmpla și nimicurile
au sleit-o de puteri.
Și-a văzut întreaga viață transpusă
în fiecare obiect din casă,
și și-a dat seama de familiaritatea
unei vieți pline așa cum a trăit-o:
simetria culorilor, a formelor atât de perfecte încât
nu îți venea să le atingi sau să le deranjezi
aranjamentul; simfonia trupurilor,
cum jeleau,
tăcuta distilare a esenței lui
umplându-i casa cu răsuflări
atât de diferite de ale ei.
Când s-a-ntâmplat, a sosit precum ceva inevitabil,
neașteptat, nevestit,
cu o viață și o forță proprie,
schimbând totul, chiar și calitatea aerului
de care ajunseseră să depindă;
si ei n-au știut să oprească acest lucru,
și atunci ea a știut că nu e sfârșitul,
ci doar începutul.

[Original]