Păşunea de lângă râu se scufundă în beznă,
picuri de ploaie se preling de pe scândurile grajdului,
pe masa din bucătărie ziarul se lăfăie
anunţând că în California e cald.
O vacă dedică nopţii serenade vulgare,
o alta, piele şi os, priveşte
din faţa sediului Misiunii Străine Irlandeze,
lângă ea rânjeşte un băştinaş osos.
Tata priveşte pierdut pe fereastra din bucătărie.
Viţica roşie a încercat să scape azi, spune el,
dacă nu astupăm gaura aia din gardul viu,
mâine-poimâine ne trezim cu ea pe strada mare.
Oare ar putea sa ajungă până la oraş, mă intreb,
să se minuneze de autobuzele mai mari decât capiţele,
străzile mai gălăgioase decât taurul din grajdul familiei Welsh,
băieţii cu ziarele strigând că vând Herald sau Press
în timp ce noi cutreierăm păşunile pe lângă drumul spre Dublin,
căutând în râpele mai adânci,
tata jelind deja viţica,
în timp ce ea se opreşte, fermecată, pe podul O’Conell?
No comments:
Post a Comment